Prietene

sâmbătă, 26 iunie 2010

RAuomania #5

Despre noi şi cu noi e povestea care va începe de astăzi. Scrierile viitoare, arhivele viitoare vor păstra la loc de cinste comemorarea zilei de astăzi. Toţi vor cunoaşte această mohorâtă zi de sâmbătă, zi în care o ţară a fost îngropată în propria-i mizerie şi peste care s-a tras apa. Dar mizeria va rămâne, pentru că scurgerea s-a înfundat. Va creşte, va deveni din ce în ce mai mare, mai hidoasă, mai murdară, mai urât mirositoare, mai aproape de putrefacţie. A început doar ca şi o carie, ca un punct cangrenal acum câţiva ani, pentru ca în timp, amplificarea să ajungă la cote greu de imaginat sau de măsurat.

Suntem victimele propriilor noastre toalete nespălate. La fiecare tragere de apă a rămas câte ceva acolo şi nimeni nu a venit să cureţe. Acum, astăzi, iasă la lumină ceea ce am ţinut acolo de atâta timp. Ai vrea să poţi să iei un mop, să îl cureţi, să îl ştergi, dar este atât de pietrificat şi de contopit cu vasul de la toaletă încât nu se întrevede decât o singură soluţie să îl îndepărtezi de acolo...

Miraţi, consternaţi, neputincioşi, cangrenaţi, simpli muritori priviţi cu ochii mari ecranul în care o prezentatoare atât de arătoasă şi de voalată prezintă încercând să pară cât mai şocată, deşi probabil nu înţelege ce se întâmplă în jurul ei, prezintă cazul trist al unei ţări care a devenit într-un scurt timp doar un punct pe o hartă, panta descendentă a unei hiperbole dintr-un grafic, asimptota negativă, coşul de gunoi, centrul decadenţei, dovada existenţei unui management corupt şi deficitar. Da, despre ea e vorba, despre o adevărată latrină în devenire. Inconştienţi şi nefericiţi ne vom îndrepta atât spre o gravă decadenţă socială cât şi spre o congestionare economică din care dragii noştri conducători nu au nici măcar cea mai vagă idee despre cum ar putea fi gestionată. Ne aflăm la marginea unei crevase, în care, dacă o să cădem, o să ajungem fruntea, mândria, geniul şi poate chiar reprezentanţii ţărilor din lumea a III-a. Pentru că la noi se poate. Pentru că la noi se poate orice. Pentru că la noi poate să iasă azi unu din puşcărie şi de mâine să înceapă să îşi construiască un partid dintr-o mulţime colorată şi incultă care să îl propulseze înspre visul său nebun şi degradant de a ajunge preşedinte. Pentru că la noi e posibil...

2 comentarii:

  1. Guvernul are un braţ lung şi unul scurt: cel lung îi serveşte ca să ia şi ajunge peste tot; braţul scurt îi serveşte ca să dea,
    dar nu ajunge decât la cei apropiaţi lui
    (Silone)


    Mi-e dragă, România!


    Cât va mai fi românul sclav
    În ţara noastră în care,
    Întreg sistemul e bolnav,
    De-o cruntă nepăsare?

    În blocuri triste, cenuşii,
    Bătrâni mai mor de foame,
    Uitaţi de stat şi-ai lor copii
    Dar, Tu, nu-i uita, Doamne!

    Ajută poporul la greu,
    Slăvit fie al Tău nume!
    Alături să ne fii mereu,
    Să fie pace în lume.

    Nu ne lăsa, îţi spun mereu,
    Că-avem mulţi hoţi în ţară!
    De-aceea noi o ducem greu.
    Ce n-aş da ca să piară...

    Fii, Doamne, bun vindecător,
    Te rog, fă o minune
    Şi vindecă al meu popor,
    De tot ce-i rău în lume.

    Doar, Tu, eşti doctor priceput
    Să-i vindeci a sa rană,
    De care suferă de mult
    Şi e cuprins de teamă.

    Suntem o ţară de creştini,
    Nu o adunătură.
    De Tine nu suntem străini,
    Iubim Sfânta Scriptură.

    Înlătură acest blestem,
    Redă-ne bucuria
    Şi lasă la români un semn,
    Să le rodească glia.

    Sunt fiică din popor creştin,
    Cinstesc prietenia.
    Dă ţării mele alt destin,
    Mi-e dragă România!

    Georgeta NEDELCU - Craiova Decembrie 2009

    RăspundețiȘtergere
  2. Faine versuri...şi sincer să fiu, şi mie îmi este dragă România, pentru că este o sursă nebănuită de uimire!!! E mereu interesantă şi mereu gata să îţi ofere o nouă surpriză...

    RăspundețiȘtergere