Se simţea murdar, îşi simţea pantalonii plini şi murdari, simţea în nări un miros pe care nu putea să îl identifice. Era un miros fetid de fecale combinat cu un miros înţepător de vomă la care se adăuga umezeala camerei. Întunericul de acolo transforma totul la augmentativ. S-a târât înspre apa care se auzea căzând împrăştiat, sec, pe gresie, încercând să gândească. Nu avea la ce, era gol, nu ştia ce înseamnă sunetul apei, nu ştia ce înseamnă mirosul îngrozitor, nici nu ştia că le zice „sunet” şi „miros”.
Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu