Absenţa

O putem privi ca şi o scuză, sau ca şi un model demn de urmat, dar absenţa nu reprezintă în fond nimic. E un cuvânt care nu semnifică nimic, chiar nimic. Ar putea totuşi să de ducă cu gândul la o lipsă. Cu toate acestea lipsa e antonimul verbului "a fi", care în fond crează absenţa. Majoritar în principiile de sine stătătoare, utilizarea absenţei în diferite ocazii semnifică o lipsă a cunoaşterii interacţiunilor sociale. Absenţa, invariabil, aduce cu ea două elemente importante: comunicarea (cei care simt efectul direct al absenţei nu ştiu care e motivul)şi necesitatea explicării ulterioare a motivului. În ambele cazuri, comunicarea stă la bază, precum şi existenţa socializării. Toţi cei care îţi simt lipsa, sau sunt afectaţi în mod direct de absenţa ta sunt cei care vor fi supuşi unei cascade oratorice prin care li se va cere să oscileze între aprecierea nivelului de sinceritate în ceea ce nu s-ar vrea a fi o minciună, şi acceptarea explicaţiei ca şi parte integrantă a relaţiei şi interacţiunii socio-umane.
Cu toate acestea, reacţia primită din partea celorlalţi îţi oferă mediul în care viitorul se va desfăşura din nou invariabil în aceleaşi limite. Dacă reacţia primită este pozitivă, grupul acceptându-ţi deliberat absenţa împreună cu explicaţia, atunci există o foarte mare probabilitate ca aceasta să se repete în viitor. În cazul în care grupul nu acceptă minciuna pe care ai aruncat-o pe piedestal, dar cu toate acestea îţi acceptă prima abatere, atunci probabil că va exista o a doua oară, dar cu mari şanse de a te expulza definitiv din grup.
Acestea fiind spuse, s-ar putea ca absenţa mea de aproape o săptămână să fie justificabilă, cuantificabilă şi masurabilă, dar efectele produse s-ar putea să fie irecuperabile. În acest sens, ca şi alternativă la ceea ce se vrea a fi o scuză/motivaţie, o să încerc ca pe viitor consecvenţa existenţei în acest mediu să nu fie distrusă de absenţe!!!