Prietene

duminică, 27 iunie 2010

Dusul Social. Extinctia #10

Andreea dădea semne că îşi revine pe deplin şi în curând Robert a lăsat-o să meargă pe picioarele ei.
- Ce am făcut mai devreme a fost destul de şocant! spuse ea sub formă de scuză.
- Foarte bine ai făcut! o susţinu Arian. Reuşeşti să îţi foloseşti întreaga capacitate şi pe lângă aceasta să aduci inovaţii în ceea ce priveşte relaţia cub-surogat. Mulţumeşte-i Maşinii!
- Arian, spuse Andreea aproape şoptind, aud tot ceea ce se întâmplă pe Pământ, şi nu numai! ştiu că există peste o mie de planete ocupate şi controlate de către „Noi”! Pot să văd fiecare destin în parte, pot să aud conversaţii, pot să văd ceea ce fiecare specimen a înregistrat...
- Da, ştiu Andreea! şi mă bucur că nu te simţi copleşită şi mai mult chiar, mă bucur pentru creierul tău care a acceptat atât de bine aceste modificări! Arian se apropie de ea şi îi luă o şuviţă de pe faţă...Robert dădea semne că nu îi convenea această atingere, dar Andreea se întoarse către el şi îl luă de mână.
- Îţi mulţumesc că ai fost acolo lângă mine! se uită adânc în ochii lui, îi luă capul în mâini şi îl sărută plină de dorinţă.
Arian se uită un moment la ei, după care le întrerupse momentul şi îi invită să continue pentru că George sigur avea nevoie de ajutorul lor.
- Unde mergem acum? întrebă Andreea.
- Să îţi îndeplineşti misiunea! Trebuie să te apropii cât poţi de mult de Prozon...e singurul care îşi protejează comunicaţiile. Nu poţi să vezi nimic legat de persoana lui, nu-i aşa? şi Andreea dădu din cap afirmativ ca şi răspuns la întrebarea lui Arian. Din această cauză am nevoie de tine să fii în preajma lui. Pentru asta trebuie să te protejezi, trebuie tot timpul să îţi menţii partea umană ascunsă! Ţine minte, nu sunt acolo ca să te pot salva...eşti pe cont propriu! Informaţiile o să mi le trimiţi prin orice mijloace poţi.
- Mă arunci în gura lupului! concluzionă Andreea într-un mod foarte direct.
Arian se uită la ea şi nu mai zise nimic. Ajunseseră între timp la nava sub formă de farfurie. Îşi aruncă o privire înspre plafonul platformei şi folosindu-şi emisiile energetice ale creierului a identificat toate fluxurile energetice ale acelor „Ei” care au atacat suprafaţa. Deşi erau dispersaţi, putea să îi distrugă cu o singură rază energetică dacă aveau destulă înălţime.
- Vreau să ştiu unde este bucata de ADN furată de „Ei” de la NSA? îi ceru el Andreei după care a intrat în piciorul navei împreună cu amândoi.
Andreea se uită la el, şi începu să caute în cub pentru a da de urma acelui obiect. În navă, Robert a lăsat-o de mână pentru a păşi într-un cadran. Arian îi făcu un semn Andreei să aibă grijă de Robert şi să îi explice ceea ce trebuia să fie ştiut. Aceasta îl prinse de mână pe Arian şi îl trase către ea, spunându-i:
- Nu ştiu ce se petrece cu mine! când se uită la mine, în ochii mei, simt că mi se înmoaie genunchii, simt că mi se taie respiraţia şi îmi simt inima bătând nebuneşte!
- E doar dragoste, frumoaso! Eşti doar îndrăgostită! îi spuse Arian zâmbind. Nu e nimic nou!
- Am găsit! ADN-ul i-a fost înmânat unei femei pe nume Kim ... Aceasta e singură înregistrare pe care am găsit-o despre ADN, exceptând cea în care Prozon le ordonă celor trei să fure ADN-ul.
- E bine, Andreea, mulţumesc! E o informaţie foarte importantă, spuse Arian încercând să îşi dea seama de ce Kim şi nu Jhon.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu