Deci...Asta e!

Asta e! O nouă expresie devenită peste noapte întruchiparea diavolească a banalităţii zilnice. Asta e! O nouă scuză pentru tot ceea ce se întîmplă, pentru tot ceea ce s-a întâmplat sau pentru ce are să se întâmple. Asta e! O poţi folosi pe post de interjecţie, utilitatea sunetului unui sughiţ depăşind cu mult expresivitatea acestor două cuvinte. Asta e! Un inuman reality show creat pentru oamenii a căror speranţă atârna de un fir de păr, iar dintr-o dată au realizat că e prea subţire să îi mai ţină pe toţi. Asta e! Pentru orice acţiune făcută, orice se întâmplă nou şi nu ne convine, orice decizie pe care conducătorii de toate tagmele şi clasele sociale le iau în detrimentul omului de rând; pentru oricare dintre acestea există atât o rezolvare, cât şi o concluzie....Asta e!

Asta e...mai nou se foloseşte în loc de "deci". Acum ceva vreme, era nebunia cu "Deci", când omul de la începutul propoziţiei arunca deja concluzia...binecunoscutul "Deci". Se pare că încet, încet, noul deci, Asta e, începe să câştige teren. "Asta e! Ne-au tăiat salariile şi pensiile? Asta e, ce să-i faci?" sau mai rău decât atât..."Am încercat să îmi găsesc de muncă, tot caut de vreun an, dar nu găsesc nimic...Asta e, frate, ce să-i faci, astea-s vremurile în care trăim...". E lamentabil să vezi oameni în toată firea acceptând cu atâta dezinvoltură un fapt şi mai mult decât atât, concluzionând în acelaşi timp rezultatul primit. Un simplu "Asta e" oferă feedbackul necesar pentru a înţelege gândirea colectivă şi influenţele negative care se transmit pe baze orale în cadrul unei societăţi, ce-i drept cu greu aş putea să o clasific ca fiind în curs de dezvoltare. Suntem nişte maimuţe, suntem câinele lui Pavlov, la care dacă îi dai de două ori acelaşi fapt, a treia oară sigur ţi-l va oferi pe tavă de bunăvoie.

Dar ce să-i facem, asta e! Ăştia suntem şi cu asta ne ducem mai departe...Asta e!