Desuet

O semnificaţie, un gând, o idee. Cam de atât am avea nevoie pentru a porni într-o nouă călătorie, pe un nou drum, cu o nouă viziune asupra lucrurilor. Contrar aşteptărilor, toate se ptrec surpinzător de repede şi până realizăm ceea ce s-a întâmplat, lucrurile au luat o cu totul altă turnură. Te trezeşti debusolat, îţi dai seama că nu ştii ce s-a întâmplat, care au fost factorii care au contribuit la acest lucru să se întâmple, care au fost ideile de care te-ai debarasat înainte de a-ţi da seama că îţi puteau fi de un mare şi real ajutor. Strigi singur acum înconjurat de chiar propria-ţi nepăsare, strigi după un ajutor care întârzie să apară! Ce ai făcut, ce s-a întâmplat cu tine, în ce junglă te-ai ascuns, în ce pustiu? Te uiţi nedumerit în urmă, şi încet încet începi să îţi reaminteşti. Începi să vezi lucrurile aşa cum erau înainte de a lua tu acea decizie tâmpită care te-a aruncat nepăsătoare în mijlocul acestei pustietăţi. Pentru moment ai crezut că totul e desuet, că nu tu ai provocat această mişcare organică, că trecutul tău nu a fost influenţat negativ de deciziile luate pe parcursul timpului. Dar în curând realizezi că nu eşti o maşină, că vrei sau nu vrei, eşti condus de sentimente, de gânduri, de temeri, de idealuri. Cu toate acestea, nimic nu ar trebui să fie întâmplător, nimic nu ar trebui să fie lăsat să curgă fără a fi influenţat, nici măcar timpul, de fapt mai ales timpul!
Dar cum ai de gând să revii asupra a ceea ce deja s-a întâmplat, asupra a ceea ce deja a schimbat multe părţi din ceea ce are să urmeze? Cum, dacă stai şi nu faci nimic în privinţa asta, cum dacă simţi că nu aparţii niciunui loc, cum? De câte acţiuni ai nevoie pentru a reuşi să elaborezi un nou plan menit să îţi rezolve starea şi poziţia actuală? Mai bine alegi să laşi lucrurile să se destrăbăleze aşa cum fiecare crede de cuviinţă şi alegi să te retragi uşor înapoi în carapacea care te protejează într-un mod cât se poate de fictiv de intemperiile ce te înconjoară. Singura problemă e că e prea subţire, şi în timp are să se uzeze, scoţând la iveală o inimă, un corp, un suflet, dar fără de viaţă!
Atunci, CUM???