Arme de distrugere în masă

Probabil vă arunc cu gândul la bombe atomice, calamităţi nucleare, noruri radioactive şi alte catastrofe demne de un film gen 2012. Ei bine, acestea ar fi cred cea mai mică problemă comparativ cu capabilităţile pe care le poate avea un vizionar, un om de ştiinţă, un lider, un scriitor. Acum, exceptând creierul şi implicit neţărmuita lui înţelepciune, mergem puţin mai departe şi ne întoarcem puţin în trecut, lângă oameni care au fost mari şi cărora istoria le-a dedicat un loc onorabil în analele sale. Să aruncăm o privire la cei care erau capabili să scrie o carte cu o peniţă făcută din pana unei gâşte şi pe care trebuiau să o înmoaie în cerneală la fiecare rând. Să ne aruncăm privirea asupra acelora care au ars pe rug datorită ipotezelor pe care le susţineau, ipoteze care au împins ştiinţa pe noi culmi. Să ne aducem aminte de cei care au reuşit doar prin puterea convingerii să formeze, să conducă, să lase urmaşilor lor imperii. Să ne amintim de cei care au văzut posibilitatea unor lucruri de a fi posibile şi mai mult decât atât le-au aruncat posterităţii pentru a profita de ele.
Toţi aceşti oameni, ar păli acum în faţa unui puştan de cinşpe ani care îi explică în câteva rânduri de cod cum un program poate să calculeze funcţii matematice impresionante. La ce bun, la ce bun? La ce bun sacrificiul lor, la ce bun evoluţia noastră? Creionul, peniţa? Elemente de mult date uitării...Acum avem calculator, avem tastatură, avem programe care transpun cuvintele din audio în word. Porumbei călători, poştaşi călare, telegraf? De ce să vorbim despre aşa ceva când acum avem messenger, aol, skype, e-buddy, etc. Biblioteci, pergamente, mii, sute de mii de cărţi adunate la un loc care să reprezinte întreaga istorie şi cultură a unui popor? Pentru ce, la ce bun? La ce bun când avem internetul, aproape infinita sursă de informaţie!
Cu toate acestea, la ce bun? Pentru ce le avem? Oare nu reprezintă chiar lucrul de care ne temem cel mai mult...distrugerea noastră atât ca şi societate, dar eventual şi inevitabil ca şi specie! Acum ar fi un moment bun pentru a apărea o alternativă la internet, la calculator, la messenger, la lipsa cititului unei cărţi...altfel o să coborâm din ce în ce mai jos şi cu o viteză tot mai mare. Ne vom îndrepta vertiginos către propriul nostru sfârşit, sfârşit simulat în atâtea moduri prin chiar mijloacele expuse!