Idei

Ele sunt, ne înconjoară, ne aproprie, ne fac să gândim. A avea o idee înseamnă o reacţie la nivelul câtorva sinapse. Probabil că tiparul chimic şi electric al sinapsei realizate s-a modificat, mulându-se pe acest nou rezultat...ideea. Pe lângă aspectele chimice, mai apar şi substanţele eliberate în corpul tău, acelea care îţi provoacă acea stare de excitare, de încântare, de nerăbdare. Te arunci asupra unei foi de hârtie pentru aţi aşterne minunatele tale gânduri. Îţi este teamă să nu le încurci, îţi este teamă să nu le uiţi. În final te ridici zâmbind, uitându-te satisfăcut la ideea avută şi acum aşternută pe hârtie în faţa ta.

Idei...toţi le avem, dar nu întotdeauna ne putem bucura de ele. Nu de fiecare dată o idee poate să fie productivă, şi de cele mai multe ori aceasta dispare la fel de repede cum a apărut. Altă dată, ne lăsăm cuprinşi de acea exultare de moment pentru ca în următorul moment să realizăm cât de inutilă şi imbecilă a fost fosta idee. De multe ori ai idei care nici măcar nu ştii la ce sunt bune, la ce le-ai putea folosi! În aceste cazuri, cel mai bine e să le notezi undeva şi apoi să arunci hârtia pentru că altfel rişti să te faci de râs.

Idei...pot fi de multe feluri, de multe tipuri. Pot fi vocaţii, sau simple momente inspiraţionale. Pot fi revoluţionare sau cu acţiune doar pentru persoana ta. Pot fi geniale sau pot fi stupid de tâmpite. Pot fi scurte sau pot fi lungi. Pot fi clasificate după apartenenţa lor la cadrul legislativ al vreunei dogme, sau pot fi aruncate în mrejele unor religioase secte. Pot fi măreţe sau pot fi limitate. Pot să aducă beneficii sau pot să aducă tot felul de probleme. Pot să încânte sau pot să supere.

Ideile există pentru ca noi să putem exista. Fără ele nu ar putea exista continuitate şi fără ele am fi rămas probabil aceiaşi homo erectus de acum milioane de ani. Suntem dependenţi de ele şi suntem dependenţi de efectele pe care le provoacă. Frumuseţea ideilor constă în faptul că oricine le poate avea. Poate să aibă o idee genială omul care stă la colţ de stradă cerşind, sau la polul opus cel care se plimbă liniştit cu iahtul său. În esenţă nimic nu îi diferenţiază pe aceştia doi, dar în fapt...cel cu iahtul poate să îşi pună în aplicare ideea, pe când cel care cerşeşte riscă să moară alături de ideile lui. Chiar mai rău, poate să moară în aceeaşi stare socială, dar privind ideea lui furată şi pusă în practică de cel cu iahtul.

Idei...exprimă-le liber în speranţa că cineva te aude!