Parţial integralizată în interiorul maselor, ar trebui să facă parte din ecosistemul natural în care respirăm zilnic. Pe de altă parte este şi parţial înţeleasă de către populaţie ca fiind ceva ce există undeva, şi într-un anumit mod este lipită de fiecare dintre noi. Ei bine, cultul, cultura, culturalizarea, concepte care stau ca şi fundament la dezvoltarea exponenţială a unei societăţi în curs de dezvoltare, în cadrul acestei societăţi în particular se pare că sunt prost interpretate.
Subliniez că ceea ce redau mai departe sunt propriile-mi păreri şi opinii, ca de altfel tot ceea ce fac şi ce reprezint pe acest blog!!!
Necesitatea unei culturi poate fi înţeleasă din punct de vedere al istoriei şi al formării continue a unei societăţi. Aceasta vine ca urmare a identificării unei anumite structuri sociale cu nenumărate aspecte artistice, lingvistice, mistice, manageriale şi chiar economice. Ei bine, construirea unei asemenea culturi se face doar de-a lungul unei perioade de timp, perioadă care înseamnă amprentarea civilizaţiei existente pe locaţia în care şi-au încrustrat vieţile generaţii de-a rândul. Dezvoltarea în sine a unei civilizaţii se face prin transmiterea amprentei culturale la generaţiile următoare, care au două posibilităţi clare: să o păstreze şi să o ducă neatinsă mai departe, sau să o denatureze adaptând-o la specificul vremii cu riscul de a pierde parte din amprenta specifică. Cazul doi este cel care transformă societatea prin alinierea acesteia la necesităţile de dezvoltarea ale contemporaneităţii şi a descendenţilor noştri.
Drept urmare, culturalizarea se aruncă asupra membrilor societăţii ca şi necesitatea actuală şi viitoare a acesteia. Să considerăm că stopajul dezvoltării unei societăţi vine în mod direct de la interferenţa acesteia cu medii ostile la transmiterea informaţiilor sau la evoluţia acesteia. În acest caz se acceptă existenţa în interiorul societăţii a persoanelor analfabete, cu doar câteva clase, axate în special pe munca exploatativă. Dar această ipostază duce la subdevoltarea ulterioară a urmaşilor acestora, a căror educaţie la fel de precară, coroborată cu lipsa accesului la anumite informaţii şi unelte datorită instabilităţii financiare a familiei, conduce spre pierderea valorilor în timp şi crearea unei curbe de dezvoltare descendente.
În consecinţă, cuvântul necesitate trebuie poziţionat pe acelaşi piedestal cu culturalizarea şi societate...
To be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu