Bancher vs client

Disperare se citeşte în ochii ambelor părţi: bancher vs client. Unul este dezagreabil, celălalt este diform financiar. Dar amândoi sunt acolo, faţă în faţă, privindu-se adânc în ochi. În jurul lor, România s-a transformat într-o mare preerie, în care coioţii caută salivând o bucată de os putred. Cei doi sunt acum pregătiţi de război, cu mantia aruncată peste prăselele pistoalelor de la brâu. Doi luptători aşteptând aparent calm agitaţia care are să vină, două animale aduse în acest stadiu de praful irespirabil din veşnica preerie. Primul face o mişcare, în timp ce o picătură de transpiraţie se prelinge pe fruntea lată. Dar mişcarea nu e bruscă, nu reprezintă deocamdată nici un pericol, aşa că diformul se relaxează pentru moment. Prima greşeală...relaxarea prematură!
Bancherul îl fixează cu privirea, încolţindu-l pe românul tipic în colţul ringului, adiministrându-i necontenit pumni imaginari ce îl ţintuiesc pe diform în corzile ringului. A urmat un timid răspuns din partea românului tipic, simţindu-se ameninţat financiar de către adversar. Dar apărarea diformului este prea slabă şi în curând imaginaţia acestuia transformă adversarul într-un trol-bancher cu pielea acoperită de păr, palmele mari şi asudate, colţii ieşiţi în exterior şi salivând. O imagine oribilă pentru sărmanul român tipic ale cărui intenţii primordiale au fost de a-şi ridica cu o treaptă nivelul de trai prin cumpărarea unei plasme pe care să se joace cu prietenii pe Wii. Dar acum, această plasmă l-a adus în faţa hidosului trol-bancher, personajul mitic dispreţuit de către restul vieţuitoarelor. Încearcă să se apere, încearcă să se explice, încearcă să înţeleagă...Se simte ameninţat financiar de către plasma pe care acum vrea să o returneze doar pentru a scăpa de respiraţia urât mirositoare a trolului-bancher. Dar aceasta nu este o opţiune.
Trolul-bancher începe să vorbească, începe să explice românului tipic unde a greşit, şi ce se mai poate face în această privinţă. Au trecut trei fraze şi deja diformul financiar nu mai ştie ce se discută acolo, simte că nu face parte din acea conversaţie. Dobândă anuală efectivă, marje, variabile fixe, euribor/robor, scadente, solduri, comsioane, totul transformă rapid câmpul de luptă într-un masacru. Carnagiul oferit de către trolul-bancher il face pe românul tipic să plece capul şi cu ochii în lacrimi să accepte situaţia în care se află. Ba mai mult, cu voce stinsă, îl întreabă timid pe trol despre soluţiile pe care le are la problema deja atât de ardentă...A doua greşeală!
Trolul iasă învingător şi nu doar pentru că este trol, ci pentru că românul tipic este de cele mai multe ori un sărman diform financiar!