Comentarii

Nimeni, nimeni nu zice niciodată nimic...toată lumea tace, rar se mai întâmplă ca cineva să se gândească la importanţa unui cuvânt aruncat în urma a tot ceea ce a citit. E important faptul că a trecut pe acolo, că a venit şi-a aruncat privirea peste câteva articole, a citit două titluri, i s-a părut interesant unul dintre ele, aşa că a început să citească. După nici măcar trei fraze a realizat tâmpeniile pe care urmează să le lectureze şi faptul că nu îi aduc nici o productivitate.
Cu toate acestea rămâi şi citeşti în continuare de dragul celui care cică se chinuie să compună toate tâmpeniile astea. EI bine, el nu se chinuie...niciodată nu durează mai mult de zece minute un amărât de articol! Cu toate acestea niciodată nu vede comentarii...de ce?
E conştient de viteza cu care trece timpul în aceşti ultimi ani, e conştient că prea puţină lume e interesată de bulshituri literare, de elucrubaţii mintale şi combinări interesante de cuvinte. Epoca eminesciană şi boemitatea au trecut de multă vreme...au dispărut în această ferventă şi actuală luptă pentru supravieţuire pe care Darwin şi acoliţii lui ne-au lăsat-o pe umeri!
Un comentariu...dacă tot pierzi timpul cu cititul unor cuvinte care probabil pentru tine nu au nici un înţeles sau care nu sunt menite să rămână prea mult timp înfipte în creier.
Un comentariu pentru a înţelege dacă merită, dacă acele zece minute merită transformate în jumate de oră şi acea jumătate de oră cine ştie...poate merită a fi transformată într-o ocupaţie secundară! Dar un comentariu poate face diferenţa! Atâta timp cât lumea stă ascunsă şi fiecare citeşte din colţul său, fiecare tăcut, fiecare contemplativ, nu o să poţi să performezi la capacitate mai mare. Poate că vrei un articol gen Sandra Brown...la cerere l-am oferit...poate că vrei altce...poate că ceva nu place...poate că ceva deranjează....
Autorul e incapabil de a face corecturi! A declarat acele zece minute mult prea mult pentru cele insignifiant de puţine comentarii pe care un amărât articol le are...
Nu plânge după ele, dar plânge după exprimare...şi fiecare are dreptul să o facă, iar ceea ce nu înţelege e de ce nu se şi pune punctul pe I?
Să vedem...putem să începem cu o huiduială!