Loop

Bleah. Pardon, sughiţ. Porc. Sinteză expresivă a realităţii. Crah. Crah? Bursier. Suav. Destins? Perfect niciodată nu va fi. Frustrat, da , frustrat.
Frustrat denotă acea stare de spirit în care în conflict cu mediul înconjurător fiind, cauţi în disperare o cale de scăpare. Unica problemă e că nu ai habar când şi cum şi de ce se întâmplă să devii un frustrat. Creierul tău îşi ia nişte măsuri de apărare, ţncepe să acţioneze din greu sistemul simpatic pentru a te scoate din tenebrele negre ale vieţii tale de mult pierdute. Şi te întrebi cum naiba ai ajuns să fii un poponar? Te întrebi cum naiba ai ajuns să ai jumate din păr verde şi jumate roşu. Cum ai ajuns să fii un tatuat sau unu plin de piercinguri. A fi frustrat înseamnă a încerca să împărtăşeşti ceva cu cineva şi acel cineva nu reuşeşte să te urmărească, să te înţeleagă. Tu devii impacientat, gândindu-te că greşeşti undeva, şi din greu începi din nou să încerci să te faci înţeles. Într-un final, răspunsul pe care îl primeşti este ceva de genul "Să-mi f... una, da ăsta e dus rău...god damn freaky!"
Ce prieteni, ce iubiri, ce viaţă socială, ce servici bun? Utopii...realităţi paralele, universuri în buclă.
Toate se intersectează, toate se repetă, dar de fiecare dată ajungi în acelaşi punct. Şi te întrebi. Realizezi la un moment dat. Îţi dai seama unde ai greşit. Dar e târziu. Începi să dai jos un pierce, apoi pe celălalt. Iei o primă cămaşă mai serioasă pe tine...cu mâneci lungi, bineînţeles, ca să îţi acopere tatuajele acum urâte de pe braţe. Cu stupoare constaţi că părul tău are o culoare naturală. Începi să simţi că poţi să te schimbi, că încă mai ai ceva de oferit. De fapt încă nu ai oferit nimic lumii acesteia, aşa că ar fi timpul să o faci.
Proscrisul a devenit predicator. Sensul a devenit o linie de ghidare. Socialul e noul tău scop. A demonstra înseamnă a construi, a ieşi din bucla în care intraseşi. CU ce costuri, cu ce pierderi. Victime colaterale, îţi spui. Te linişteşte asta şi îţi conferă o doză şi mai mare de încredere în tine.
E un început. Începi să îi vezi tu pe ei. Zâmbeşti când îi vezi cum trec pe lângă tine pe stradă. Nu vrei să îţi mai aduci aminte, dar ei sunt acolo...tu nu!
Frustraţi...