Apoi au fost chemati!

Se uitau amândoi cu stupoare la imaginea din faţa lor. Nu le venea să creadă. Satelitul din imagine ascundea ceva...ceva impresionant. Niciunul dintre ei nu şi-a dat încă seama ce vrea să însemne acel obiect din spatele satelitului, dar erau siguri că vor afla în curând. Pentru moment savurau sentimentul de explorator încununat de succes. Ecranul era plin de amprente, semn de netăgăduit al disputelor dintre ei. Acesta era jocul lor preferat...să deconspire ceea ce alţii au conspirat. Acum au ajuns la NASA.
- Crezi că vom descoperi ceva aici? spuse Ames descumpănit.
De fiecare dată alegeau să învârtă sticla. Puneau în cerc mai multe opţiuni şi învârteau sticla. De fiecare dată unul dintre ei era dezamăgit.
- E mult mai distractiv să punem un vierme în Pentagon, nu crezi? continuă Ames. Ce putem să găsim la NASA? Sunt cei mai plicticoşi oameni.
- La IRS ce ai găsit? i-a tăiat elanul, scurt, Lewis. Spune-mi că nu ţi-a plăcut cum am delapidat conturile lor...cred că umblă şi acum să dea de urma banilor! Lewis îşi lăsă capul pe spate, râzând în voie.
- Da, a fost un scop caritabil! Am distribuit hrană la o ţară întreagă cu banii aceia. Cel puţin şi-au găsit utilitatea...
- Util, neutil, acum a picat NASA. Trebuie să respectăm regulile jocului, Lewis îl privea încruntat pe Ames.
Au redevenit amândoi serioşi, concentrându-se la imaginea de pe ecran. Nu le plăcea. Vroiau mai mult. Şi-au îndreptat în acelaşi timp privirea înspre un calculator de sub un birou, calculator ce arăta destul de vechi. Praful de pe el arăta cât de rar era folosit.
L-au ridicat cu grijă şi l-au conectat la un monitor. Au încărcat imaginea pe noul calculator. Lewis l-a bătut pe umăr pe Ames, în semn că a făcut o treabă bună.
Ames a ales să rânjească satisfăcut. În curând se juca cu mouse-ul pe ecran, selectând zone ale imaginii, modificând rezoluţii, intensitate, colorit. Îi aplica nenumărate caracteristici imaginii, iar dacă nu îi plăcea rezultatul, renunţa şi o lua de la capăt, aplicându-i un alt set de caracteristici. Deşi părea a alege caracteristicile pe care să le aplice imaginii întâmplător, Ames le făcea după un algoritm relativ simplu. Dacă nu îi convenea rezultatul, repeta algoritmul. Putea să aleagă să înceapă de la început, sau să folosească noua imagine pe post de bază.
Lewis a mimat un căscat prelung.
- Încep să mă plictisesc, spuse Lewis căscând zgomotos încă o dată. Credeam că te pricepi să foloseşti jucăria asta...
- Nu mai durează mult, Lewis, ai puţină răbdare! Ames nu-şi îndepărtă privirea de pe ecran. Imaginea începea să prindă o formă.
Dar Lewis privea deja de ceva vreme cu vădit interes schimbările de pe ecran.
- Gata! Am terminat! Ames şi-a frecat mâinile satisfăcut, privind la noua imagine.
Câteva momente, amândoi au analizat atenţi ceea ce vedeau în faţa lor.
- Crezi că mai ştie cineva de acest lucru? întrebă speriat Ames.
- Dacă ar fi ştiut, atunci fii sigur că nu ar fi făcut-o publică! Posibil ca...
- Lewis, îl întrerupse Ames, nu a făcut-o nimeni publică. Tu le-ai spart serverul şi ai extras-o de acolo. De altfel ai venit cu o mulţime de alte imagini asemenea.
- Da, mă întreb acum dacă cumva şi celelalte imagini ascund câte ceva...
Ames nu a mai zis nimic, şi a ales să privească mai departe la ciudăţenia de pe ecran. În imagine era Saturn cu unul dintre sateliţii săi. O poză reuşită de altfel, dar în aceste momente nu conta acest lucru. Ce le atrăgea privirile la amândoi era forma ce se ascundea în spatele satelitului. Formă care datorită măiestriei lui Ames se vedea foarte clar acum.
Jumătate din navă ieşea din umbra satelitului. Avea o formă compactă, semănând cu un Zeppelin. Cel puţin aşa i-a trecut lui Lewis prin cap.
- Mai poţi oare să măreşti puţin aici? întrebă Lewis atingând cu degetul ecranul pentru a-i arăta lui Ames un punct de pe fuselajul acelei misterioase şi fascinante nave.
- Încerc, spuse Ames, scărpinându-se gânditor în vârful capului.
Începu din nou să se joace cu imaginea. Pe măsură ce imaginea devenea tot mai clară, feţele celor doi exprimau o tot mai mare surprindere.
- Nu se poate...Ames, asta este de departe cea mai importantă descoperire a noastră! Trebuie să facem ceva în privinţa asta!
- De ce Benjamin Franklin? De ce neapărat acest nume? Ames privea în continuare intrigator imaginea.
Lewis era cel practic. Era mereu cel cu sânge rece. El realiza orice masterplan. De data aceasta se vedea pus într-un impas prea mare. Nu ştia cum să reacţioneze.
- Dacă nu este din timpul nostru? încercă el timid o ipoteză.
- Chiar şi dacă nu ar fi, începu Ames hotărât, dar nu reuşi să îşi termine cuvântarea.
- Închide repede, şopti precipitat Lewis la Ames. Se aud paşi pe scări!
O forfotă febrilă i-a prin pe amândoi. Au ascuns calculatorul, imaginea, pozele, şi s-au aruncat în faţa laptopului rămas deschis.

- La masă dragii mei, gata cu jocurile! femeia frumoasă din faţa uşii se uita cu dragoste la cei doi copii, unul de cinci ani şi celălalt de aproape şase ani şi jumătate, stând concentraţi în faţa unui laptop...